Elevii traiesc,cresc si se dezvolta acoperiti de zidurile acestor institutii si o data cu relatiile de prietenie care se leaga intre ei,se incheaga si legatura cu oamenii mai in varsta,adica profesorii.De cand sunt mici,copiii sunt invatati lucruri elementare si acestia incep sa dea semne de afectiune fata de invatatoare/invatator.O data cu clasa a cincea incepe si nivelul mai amplu de dezvoltare care se aplica pe parcursul a opt ani.
In clasele V-VIII si liceu se pun bazele unor relatii ce implica sentimente de respect,admiratie,ura,repulsie,vina etc,acestea dezvoltandu-se mult mai complex.
Astfel de relatii depind de la om la om si deci de la elev la elev si profesor de la profesor asadar nu putem vorbi la modul general pentru ca difera de la caz la caz.
Profesorul ideal?
In primul rand profesorul ar trebui sa fie decent imbracat pentru a da un bun exemplu elevilor (cel putin asa zic cartile). Din punctul meu de vedere insa vestimentatia nu ar trebui prea discutata pentru ca sunt si ei oameni si se imbraca dupa gust,posibilitati si de ce nu dupa lookul pe care vor sa il adopte. De exemplu daca ar fi sa aleg dintre un om cu aptitudini de predare dar cu 5 cercei in ureche si imbracat din cap pana in picioare in piele,si un om aparent respectabil dar fara sa aibe nici o tangenta cu elevii,scoala sau predare l-as alege fara discutie pe cel de la care am sanse sa plec cu ceva cunostinte.
Nu ar trebui sa intarzie la ore,iar cand isi incepe propriu zis predarea ar trebui sa stie sa se impuna pentru a pastra linistea dar prin metode in care nu ar ofensa sau maltrata elevul.Sa fie intelegator si indulgent,sa stie sa predea o lectie folosind metode atractive si originale,iar atunci cand un lucru nu este inteles sa explice de doua ori.Sa nu faca discriminari si notarile sa fie obiective evitand astfel niste conflicte nedorite.Sa nu trateze superficial nici slujba sa,nici cei pe care ii educa si uneori sa ia mici pauze cu scurte glume ca vorba aia „Pauzele lungi si dese,cheia marilor succese”.Ar fi bine sa nu isi implice viata personala in viata profesionala si ma refer la faptul ca unii vin si isi varsa nervii pe elevi,dandu-le note proaste sau pedepsindu-i atunci cand ei nu au nici o vina.Si nu in ultimul rand,oamenii care isi iau „catedra in maini” ar trebui sa fie constienti ca in aceste relatii „profesor-elev” ar trebui in primul rand sa ofere prietenia lor ajutand astfel la mai multe lucruri,insa totul cu o anume limita pentru ca tot ce e mult strica.
„Cine da si cine primeste?”
Din momentul in care un adult are slujba de a educa un copil, leaga un contract atat moral cat si pe foaie, oficial ca isi va impartasi cunostintele pe un anumit domeniu.Astfel incepe a preda elevilor notiuni noi cu care el este familiarizat si pe care este in stare sa le explice.Elevul primeste informatiile de la profesor,le proceseaza si le aplica mai departe conform cerintelor de la ore sau la un nivel mai amplu pe viitor.Totusi nu am raspuns in totalitate la intrebare.Consider ca se da si se primeste din ambele parti aproape in mod egal si zic „aproape” pentru ca balanta inclina putin in favoarea profesorului care se presupune ca are mai multa experienta in domeniu.
La o ora de curs se preda,se mentine linistea,se pun intrebari unde nu sunt lamurite lucrurile,se exerseaza si se noteaza.Asadar elevul da dovada de intelegere,rabdare si simtul responsabilitatii,iar profesorul pe cealalta parte ofera informatii (care sunt in stransa legatura cu aptitudinile de predare),disciplina si experienta.
Daca facem o mica paralela intre ce se da si ce se primeste veti observa multe puncte in comun precum : intelegerea,respectul,rabdarea si asa mai departe.Ce se da se primeste.Dupa cum am zis si cum ajung sa ma repet,nu se poate vorbi foarte usor „la modul general” pentru ca depindede mai multi factori,dar se poate vorbi „in mod normal”.Un profesor poate da respect elevilor dar invers sa nu se mai aplice regula.Una dintre diferentele dintre cele doua „parti” am putea-o considera faptul ca acesti oameni sunt platiti ca sa vina la catedra,iar in unele cazuri putin le pasa daca elevul a plecat din clasa cu notiuni intelese si bine stabilite sau cu un creier alb ca pana atunci,dar este si acesta un lucru discutabil.
As putea incepe sa dau exemple de cazuri in care cele doua parti au intrat in diferite conflicte,majore sau minore insa ar fi inutil deorece sigur ati trecut si voi prin asa ceva sau macar ati auzit despre ele.
marți, 26 ianuarie 2010
despre sunete...
Sunetul in fizica Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului. La oameni auzul are loc cand vibratiile de frecvente intre 15 si 20. 000 de hertzi ajung la urechea interna. Hertzul, sau Hz, este unitatea de masura a frecventei egala cu o perioada pe secunda. Astfel de vibratii ajung la urechea interna cand sunt transmise prin aer, si termenul sunet este ceva restrictionat la astfel de unde care vibreaza in aer. Fizicienii moderni, insa, extind termenul pentru a include vibratii similare in medii lichide sau solide. Sunete de frecvente mai mari de 20. 000 Hz sunt numite ultrasonice. In general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. In ambele cazuri, doar energia miscarii undei este propagata prin mediu; nici o parte din mediu nu se misca prea departe. Ca exemplu, o sfoara poate fi legata de un stalp la un capat, iar celalalt capat este tras pana sfoara se intinde, iar apoi sfoara este scuturata o data. O unda va trece pe sfoara pana la stalp, iar aici va fi reflectata si ea se va intoarce la mana. Nici un punct de pe sfoara nu se misca longitudinal spre stalp, dar parti succesive din sfoara se misca transversal. Acest tip de miscare se numeste unda transversala. De asemenea, daca o piatra este aruncata intr-o piscina, o serie de unde transversale pleaca din punctul de impact al pietrei. Un dop de pluta plutind in apropiere se va misca in sus si in jos, adica se va misca transversal respectand si directia de miscare a undei, dar nu se va deplasa prea mult longitudinal. O unda sonora, insa, este o unda longitudinala. In timp ce energia miscarii undei se propaga in exteriorul sursei, moleculele de aer care duc sunetul se misca in fata si in spate, paralel la directia de miscare a undei. Asadar, o unda sonora este o serie de compresii si extensii alternative ale aerului. Fiecare molecula da energia moleculei vecine, dar dupa ce unda sonora a trecut, fiecare molecula ramane in aceeasi pozitie ca la inceput. Amplitudinea Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca volum. Distanta maxima pe care o unda o parcurge de la pozitia normala, sau zero, este amplitudinea; aceasta corespunde cu gradul de miscare in moleculele de aer ale unei unde. Cand gradul de miscare in molecule creste, acestea lovesc urechea cu o forta mai mare. Din cauza aceasta, urechea percepe un sunet mai puternic. O comparatie de unde sonore la amplitudine scazuta, medie, si inalta demonstreaza schimbarea sunetului prin alterarea amplitudinii. Aceste trei unde au aceeasi frecventa, si ar trebui sa sune la fel doar ca exista o diferenta perceptibila in volum. Amplitudinea unei unde sonore este gradul de miscare al moleculelor de aer din unda. Cu cat amplitudinea unei unde este mai mare, cu atat moleculele lovesc mai puternic timpanul urechii si sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea unei unde sonore poate fi exprimata in unitati masurand distanta pe care se intind moleculele de aer, sau diferenta de presiune intre compresie si extensie ale moleculelor, sau energia implicata in proces. Cand cineva vorbeste normal, de exemplu, se produce energie sonora la o rata de aproximativ o suta de miime dintr-un watt. Toate aceste masuratori sunt extrem de dificil de facut, si intensitatea sunetului este exprimata, in general, prin compararea cu un sunet standard, masurat in decibeli. Caracteristici fizice: Orice sunet simplu, cum ar fi o nota muzicala, poate fi descrisa in totalitate, specificand trei caracteristici perceptive: inaltime, intensitate, si calitate (timbru). Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice: frecventa, amplitudine, si constitutia armonica, sau respectiv forma undei. Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe diferite frecvente, sau note care nu sunt legate armonic. Frecventa: Noi percepem frecventa ca sunete mai " inalte" sau sunete mai " joase". Frecventa unui sunet este numarul de perioade, sau oscilatii, pe care o unda sonora le efectueaza intr-un timp dat. Frecventa este masurata in hertzi, sau perioade pe secunda. Undele se propaga si la frecvente mari si la frecvente joase, dar oamenii nu sunt capabili sa le auda in afara unei raze relativ mici. Sunetele pot fi produse la frecvente dorite prin metode diferite. De exemplu, un sunet de 440 Hz poate fi creat activand o boxa cu un oscilator care actioneaza pe aceasta frecventa. Un curent de aer poate fi intrerupt de o roata dintata cu 44 de dinti, care se roteste cu 10 rotatii/secunda; aceasta metoda este folosita la sirena. Sunetul produs de boxa si cel produs de
sirena, la aceeasi frecventa este foarte diferit in calitate dar corespund la inaltime. Intensitatea sunetului: Intensitatile sunetului sunt masurate in decibeli(dB). De exemplu, intensitatea la minimul auzului este 0 dB, intensitatea soaptelor este in medie 10 dB, si intensitatea fosnetului de frunze este de 20 dB. Intensitatile sunetului sunt aranja...
sirena, la aceeasi frecventa este foarte diferit in calitate dar corespund la inaltime. Intensitatea sunetului: Intensitatile sunetului sunt masurate in decibeli(dB). De exemplu, intensitatea la minimul auzului este 0 dB, intensitatea soaptelor este in medie 10 dB, si intensitatea fosnetului de frunze este de 20 dB. Intensitatile sunetului sunt aranja...luni, 25 ianuarie 2010
Cometele… Cometele sunt corpuri cereşti mici care se rotesc în jurul unui Soare. În mod normal este vorba de Soarele Sistemului Nostru Solar. Majoritatea cometelor sunt formate din trei părţi:
· un nucleu central, solid, alcătuit din gaze îngheţate, care inglobează pietricele şi praf
· coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul, formate tot din gaze şi particule,
· şi o coadă lungă de gaze şi praf în prelungirea capului. Coada poate atinge o lungime de câteva sute de milioane de km.
Dupa miscarea lor distingem doua clase de comete:
Inclinarea orbitelor planetare pe planul eclipticii
Evolutia fenomenului cometar…
Cand nucleul cometar ajunge la o distanta de 2-3 unitati astronomice de Soare substanta se sublimeaza, gazele emanate antrenand cu ele particule de praf si formand un invelis de gaze si praf in jurul nucleului, numit coama cometei. Cometa devine observabila ca un obiect ceresc nebular (un corp cu aspect stelar - nucleul, inconjurat de o mica nebuloasa - invelisul de gaze si praf, numit coama). Diametrul coamei poate atinge 50.000-100.000km (dimensiuni comparabile cu cele ale planetei Jupiter).
Savantul rus Bredihin a dat o clasificare a cozilor cometare dupa raportul dintre fortele de repulsie (vantul solar, presiunea luminii) si cele de atractie care actioneaza asupra lor, raport care determina forma acestor cozi.
DDeoarece masele cometare sunt mici, o eventuala intalnire a unei comete cu Pamantul n-ar avea practic nici o consecinta asupra acestuia. O eventuala trecere a Pamantului prin coada unei comete n-ar avea alta consecinta decat o crestere usoara (temporara) a stralucirii cerului nocturn. O ciocnire a Pamantului cu nucleul cometei ar produce o puternica "ploaie meteoritica".
Cometele sunt ramasite de la formarea sistemului solar, un fel de "deşeuri cosmice". Sunt corpuri formate din parf amestecat cu gaz inghetat.
Cometele sunt corpuri cereşti mici care se rotesc în jurul unui Soare. În mod normal este vorba de Soarele Sistemului Nostru Solar. Majoritatea cometelor sunt formate din trei părţi:
· un nucleu central, solid, alcătuit din gaze îngheţate, care inglobează pietricele şi praf
· coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul, formate tot din gaze şi particule,
· şi o coadă lungă de gaze şi praf în prelungirea capului. Coada poate atinge o lungime de câteva sute de milioane de km.
Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuşi şi în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase şi cozile lor lungi şi strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.
Cometele au retinut atentia omului inca din cele mai vechi timpuri, prezentandu-se ca niste corpuri ceresti care isi schimba continuu pozitia si forma. Pana in secolul al XVI-lea majoritatea astronomilor considerau cometele ca fiind fenomene atmosferice. In anul 1577 Tycho Brahe a demonstrat ca acestea sunt fenomene extraatmosferice. Astfel, pe baza observatiilor efectuate simultan la Copenhaga si Praga asupra cometei care a aparut in acelasi an, el a aratat ca respectiva cometa ocupa aceeasi pozitie fata de stele din ambele locuri de observatie, de unde deduce ca aceasta trebuie sa fie mult mai departe decat Luna!
din1. Miscarea cometelor…
Astronomul englez Halley (1705) a explicat miscarea cometelor pe baza legii atractiei universale a lui
2 
Dupa miscarea lor distingem doua clase de comete:
1. Comete cvasiparabolice:
Se numesc cvasiparabolice cometele ale caror orbite au excentritati cuprinse intre 0,99 si 1,01. Circa 500 de comete au asemenea orbite, de exemplu cometa Ikeya-Seki. O cometa cu excentritatea orbitei e = 0,999 siperiheliul situat la distanta de o unitate astronomica de Soare va avea semiaxa mare de 1000 unitati astronomica si perioada de revolutie de 32.000 ani. La asemenea comete, in cursul civilizatiei umane, s-a putut observa (eventual) o singura trecere la periheliu. Pentru valori e mai apropiate de 1, perioadele de revolutie ating milioane de ani, cometele respective indepartandu-se de Soare pana la distante comparabile cu distantele stelare. Evident, cometele parasesc sistemul solar pe orbitele parabolice sau hiperbolice (comete aperiodice).
Cometele (cu orbite) cvasiparabolice au planele orbitelor orientate la intamplare (diferitele valori ale inclinarii orbitei pe eliptica, i, sunt la fel de probabile), spre deosebire de orbitele planetare care se gasesc in plane apropiate de planul elipticii (unghiul de inclinare i este mic). Acest fapt, ca si valorile mari ale semiaxelor orbitelor, pentru cometele cu orbite eliptice foarte alungite, arata ca ele provin dintr-un nor sferic ce inconjoara Sistemul Solar, care se intinde pana la zeci si (poate) sute de mii de unitati astronomice. Raza norului de nuclee cometare (ipoteza lui Oort) se estimeaza a fi de ordinul parsec. In acest nor nucleele cometare au orbite cvasicirculare fata de soare si numai datorita unor perturbatii isi modifica orbita si intra in Sistemul Solar, dand nastere fenomenului cometar.
Inclinarea orbitelor planetare pe planul eclipticii
2. - Cometele periodice.
Se numesc periodice cometele care au fost observate cel putin de doua ori trecand la periheliu. Se cunosc circa 100 asemenea comete (cu perioada de revolutie sub 200 de ani). Ca si planetele, cometele periodice au planele orbitelor apropiate de planul elipticii.
Se considera ca initial, la intrarea in Sistemul Solar, toate cometele au orbite cvasiparabolice, mai exact elipse foarte alungite. Datorita perturbatiilor exercitate de planete si in primul rand de planeta Jupiter, orbitele lor se modifica, devenind fie periodice cu perioada relativ scurta, fie strict aperiodice, parasind Sistemul Solar.
Cometa Wild-cometa periodica(P=6,49 ani)
O caracteristica a miscarii cometelor este faptul ca (datorita maselor lor mici) aceasta este afectata de numeroase perturbatii negravitationale, cauzate de: forta reactiva datorita variatiei de masa, presiunea luminii, rezistenta mediului interplanetar etc.
In prezent se descopera anual, in medie, cate cinci comete noi. O cometa nou descoperita primeste o denumire provizorie care cuprinde numele descoperitorului, anul descoperirii si o litera mica indicand ordinea cronologica a descoperirii in anul respectiv. Mai tarziu, dupa calculul orbitei cometei, aceasta primeste o denumire definitiva care cuprinde anul trecerii la periheliu si o cifra romana care indica ordinea trecerii la periheliu (fata de alte comete cu trecerea in acelasi an). Astfel, cometa descoperita la 8 noiembrie 1956 de catre Arend si Roland a primit denumirea definitiva: cometa 1957 III (a treia cometa care atrecut prin periheliu in anul 1957).
Printre cometele cu perioada scurta (3-10 ani) se distinge "familia lui Jupiter", care cuprinde un grup mare de comete, avand afeliile la fel de indepartate de Soare ca si orbita planetei Jupiter. Se considera ca aceasta familie s-a format prin capturarea unor comete cvasiparabolice.
.
Evolutia fenomenului cometar…
La intrarea in sistemul solar, o cometa cvasiparabolica se prezinta ca un nucleu (solid) cu diametrul de 1-30km, avand o masa de ordinul 10-9 mase terestre.Materia sa (apa, metan, bioxid de carbon etc.) este inghetata, prezentandu-se ca un conglomerat de gheata, granule metalice, praf etc. Cat timp acest nucleu este la o distanta suficient de mare de Soare pentru a ramane inghetat, el nu este observat de pe Pamant.
Cand nucleul cometar ajunge la o distanta de 2-3 unitati astronomice de Soare substanta se sublimeaza, gazele emanate antrenand cu ele particule de praf si formand un invelis de gaze si praf in jurul nucleului, numit coama cometei. Cometa devine observabila ca un obiect ceresc nebular (un corp cu aspect stelar - nucleul, inconjurat de o mica nebuloasa - invelisul de gaze si praf, numit coama). Diametrul coamei poate atinge 50.000-100.000km (dimensiuni comparabile cu cele ale planetei Jupiter).
s Pe masura ce cometa se apropie de Soare procesul de eliberare a gazelor din nucleu se accelereaza. Vantul solar (particule din plasma solara expulzate in spatiu cu viteze de ordinul a 500km/s) si presiunea radiatiei electromagnetice solare imping gazele emanate spre partea nucleului opusa Soarelui, formandu-se astfel coada cometei. Stralucirea cometei creste, atat datorita radiatiei reflectate cat si excitarii gazelor emanate. Din capul cometei (nucleul - partea cea mai stralucitoare a cometei - si coama) se desfasoara, in partea opusa e Soarelui, coada cometei, avand aspectul unei formatiuni gazoase, aproximativ conice.. Coada atinge dimensiuni de ordinul a 108km, ceea ce inseamna ca densitatea gazelor care o formeaza este forte mica. (la unele comete cozile ating cateva unitati astronomice). Stralucirea cometei si dimensiunile cozii sunt maxime in momentul trecerii cometei prin periheliul orbitei sale. Dupa acest moment toate procesele descrise se desfasoara in sens invers: stralucirea scade, coada se restrange, gazele revin (partial) pe nucleu si la iesirea din Sistemul Solar cometa se reduce la nucleul sau inghetat.
Coada cometei Lulin
Savantul rus Bredihin a dat o clasificare a cozilor cometare dupa raportul dintre fortele de repulsie (vantul solar, presiunea luminii) si cele de atractie care actioneaza asupra lor, raport care determina forma acestor cozi.
Determinarea maselor cometare este dificila deoarece sunt foarte mici si chiar la trecerile apropiate de planete, cometele nu produc perturbatii sensibile in miscarea acestora. Cercetarile arata ca limita superioara a maselor cometare este 10-4 mase terestre, aceste mase putand fi cu cateva ordine mai mici (adica de ordine de marime in jur de 10-9 mase terestre).
Coama si coada cometei reprezinta o atmosfera gazoara foarte rarefiata, cu o concentratie moleculara de 105-1010/cm3 (limita inferioara corespunde cozii).
Coama unei comete…
DDeoarece masele cometare sunt mici, o eventuala intalnire a unei comete cu Pamantul n-ar avea practic nici o consecinta asupra acestuia. O eventuala trecere a Pamantului prin coada unei comete n-ar avea alta consecinta decat o crestere usoara (temporara) a stralucirii cerului nocturn. O ciocnire a Pamantului cu nucleul cometei ar produce o puternica "ploaie meteoritica".
PLOAIE METEORITICA
Locul cometelor in sistemul solar…
Cometele sunt ramasite de la formarea sistemului solar, un fel de "deşeuri cosmice". Sunt corpuri formate din parf amestecat cu gaz inghetat.
Ele orbiteaza in jurul Soarelui la distante foarte mari, gasindu-se in doua regiuni: dupa planeta Neptun, in regiunea numita Centura lui Kuiper si intr-o regiune numita "Norul lui Oort", situata la marginea sistemului solar.
Traiectoria unor comete din centura lui Kuiper(comete ce inconjoaraSoarele in mai putin de 200 de ani) este schimbata de catre planeta Neptun si nucleele ighetate isi incep drumul catre Soare. Astfel apar cometele scurt-periodice, ce se reintorc in preajma Soarelui odata la cativa ani (sau cateva zeci de ani).
In norul lui Oort lucrurile stau altfel. Acolo Soarele este doar o lumina slaba. Forta de atractie a lui nu este mai mare decat a unor stele vecine ce se pot apropia pe langa Norul lui Oort. Uneori un asemnea corp de gheata este atras incet, incet de catre Soare si isi incepe drumul catre acesta. Se estimeaza ca unei comete din acesta regiune ii ia aproximativ 30.000.000 de ani sa ajunga in vecinatatea Soarelui. Cateva mii de miliarde de comete se gasesc in norul lui Oort.
Majoritatea cometelor nu se apropie foarte mult de Soare, dar exista un tip de comete ce se apropie atat de mult de Soare incat sunt vaporizate de acesta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)